Totodată, e de notat faptul că interesul publicului nu poate fi câștigat doar prin umor sau estetică. În era în care brandurile sunt percepute ca actori culturali, momentul și mesajul devin la fel de importante ca forma. Nu mai vorbim doar despre „distracție” și „trenduri”, ci și despre implicare în subiecte cu miză reală, de la alegeri politice la mișcări sociale sau crize umanitare. A apărut o presiune ca brandurile (în special cele consacrate) să ia poziție. Dar odată cu oportunitatea vine și riscul: orice declarație poate polariza, orice absență poate fi interpretată, iar orice greșeală poate deveni virală. 

Implicarea în subiectele dezbăture public vine la pachet și cu un risc serios de eroziune a autenticității. Un mesaj prost calibrat poate părea oportunist, ipocrit. Un brand care a ignorat zeci de ani temele sensibile nu poate deveni peste noapte vocea unei revoluții. Însă a sta deoparte la infinit într-o lume care ia non-stop poziție înseamnă să te marginalizezi gradual.

Pentru agențiile de marketing, vremurile sunt departe de a fi confortabile. Nu mai este suficient un calendar de postări bine pus la punct, niște campanii programate și două-trei ședințe de brainstorming pe lună. Astăzi, trebuie să fii cu un ochi pe trenduri, cu altul pe TikTok, cu o ureche la pop culture și cu alta pe dezbaterile sociale și politice. Emoțiile publicului sunt volatile, iar consumatorii de publicitate nu vor să râdă, vor sens, impact, viralitate.