Nu mai urâm (toate) reclamele
Tradițional, oamenii urăsc reclamele. Le sar, le blochează, le ignoră. Dar în același timp, consumă ore întregi de conținut creat sau sponsorizat de branduri: documentare, mini-seriale, virale de pe TikTok sau spoturi de la Super Bowl. Ce s-a schimbat? Publicitatea, ca să mai funcționeze, a început să semene tot mai mult cu divertismentul.
Reclama tradițională te întrerupea din ceea ce îți face plăcere, fie că vorbim de un film la TV sau de un articol de blog peste care se deschidea un pop-up imens. Acum reclamele nu mai întrerup, ci se integrează organic în povești,
în culturi, în conversații.
Tradițional, oamenii urăsc reclamele. Le sar, le blochează, le ignoră. Dar în același timp, consumă ore întregi de conținut creat sau sponsorizat de branduri: documentare, mini-seriale, virale de pe TikTok sau spoturi de la Super Bowl. Ce s-a schimbat? Publicitatea, ca să mai funcționeze, a început să semene tot mai mult cu divertismentul.
Reclama tradițională te întrerupea din ceea ce îți face plăcere, fie că vorbim de un film la TV sau de un articol de blog peste care se deschidea un pop-up imens. Acum reclamele nu mai întrerup, ci se integrează organic în povești, în culturi, în conversații.
Branded entertainment: conținut pe care oamenii îl aleg
Tot mai multe companii investesc în branded entertainment: seriale, podcasturi, documentare, unde povestea e pe primul loc, iar brandul apare subtil, inteligent integrat. Nu e product placement forțat, ci
storytelling strategic.
Cu mult înainte de Tik Tok, căutam cu toții reclamele de la Super Bowl pe YouTube, pentru amuzament. Erau un fel de Oscaruri pentru creativitate în advertising. Acest fenomen ne-a arătat că publicul nu urăște reclamele, urăște reclamele proaste. Când ele sunt smart, funny, emoționante sau surprinzătoare, devin o plăcere.
Tot mai multe companii investesc în branded entertainment:
seriale, podcasturi, documentare, unde povestea e pe primul loc, iar brandul apare subtil, inteligent integrat. Nu e product placement forțat, ci storytelling strategic.
Cu mult înainte de Tik Tok, căutam cu toții reclamele de la Super Bowl pe YouTube, pentru amuzament. Erau un fel de Oscaruri pentru creativitate în advertising. Acest fenomen ne-a arătat că publicul nu urăște reclamele, urăște reclamele proaste. Când ele sunt smart, funny, emoționante sau surprinzătoare, devin o plăcere.
TikTok: laborator de „interest-first content”
Odată cu TikTok piața de media a migrat definitiv către publicitatea pe care chiar consumatorul o alege. Pe TikTok, reclamele clasice sunt aproape inexistente (în special oragnic). Brandurile care înțeleg cultura platformei reușesc să creeze videoclipuri care devin parte din feed-ul userului fără a fi percepute drept „vânzări”. Campaniile devin o formă de relaxare pentru useri, iar utilizatorii nu doar că nu le evită, dar le distribuie către familie și prieteni. Gratis.
Odată cu TikTok piața de media a migrat definitiv către publicitatea pe care chiar consumatorul o alege.
Pe TikTok, reclamele clasice sunt aproape inexistente (în special oragnic). Brandurile care înțeleg cultura platformei reușesc să creeze videoclipuri care devin parte din feed-ul userului fără a fi percepute drept „vânzări”.
Campaniile devin o formă de relaxare pentru useri, iar utilizatorii nu doar că nu le evită, dar le distribuie către familie și prieteni. Gratis.
Partea mai dificilă: înțelegerea reală a subiectelor interesante
Ideea acestui articol nu ne-a venit spontan, a fost inspirată de una dintre prezentările de la o conferință recentă de marketing, unde s-a discutat chiar despre dispariția graniței dintre publicitate și entertainment. Totuși, ceea ce ne-a determinat să abordăm subiectul nu a fost teoria, ci un moment de umor involuntar: în timp ce un vorbitor explica cum „reclamele de azi nu mai sunt reclame”, ne-a dat ca exemplu trei spoturi muzicale realizate de agenția pe care o reprezenta.
Teoretic, erau branded entertainment. Practic, au funcționat ca un reminder brutal al reclamei televizate de odinioară: lungi, previzibile și plictisitoare. Am stat toți, timp de 5-10 minute, cu ochii furați spre telefoane, căscând plictisiți, A fost genul de demonstrație care devine, fără să vrea, un contraexemplu: dovada că nu e suficient să spui că faci entertainment, trebuie să
și fie entertaining.
Ideea acestui articol nu ne-a venit spontan, a fost inspirată de una dintre prezentările de la o conferință recentă de marketing, unde s-a discutat chiar despre dispariția graniței dintre publicitate și entertainment.
Totuși, ceea ce ne-a determinat să abordăm subiectul nu a fost teoria, ci un moment de umor involuntar: în timp ce un vorbitor explica cum „reclamele de azi nu mai sunt reclame”, ne-a dat ca exemplu trei spoturi muzicale realizate de agenția pe care o reprezenta.
Totodată, e de notat faptul că interesul publicului nu poate fi câștigat doar prin umor sau estetică. În era
în care brandurile sunt percepute ca actori
culturali, momentul și mesajul devin la fel de
importante ca forma.
Teoretic, erau branded entertainment. Practic, au funcționat ca un reminder brutal al reclamei televizate de odinioară: lungi, previzibile și plictisitoare. Am stat toți, timp de 5-10 minute, cu ochii furați spre telefoane, căscând plictisiți, A fost genul de demonstrație care devine, fără să vrea, un contraexemplu: dovada că nu e suficient să spui că faci entertainment, trebuie să și fie entertaining.
Implicarea în subiectele dezbăture public vine la pachet și cu un risc serios de eroziune a autenticității. Un mesaj prost calibrat poate părea oportunist, ipocrit. Un brand care a ignorat zeci de ani temele sensibile nu poate deveni peste noapte vocea unei revoluții. Însă a sta deoparte la infinit într-o lume care ia non-stop poziție înseamnă să te marginalizezi gradual.
Pentru agențiile de marketing, vremurile sunt departe de a fi confortabile. Nu mai este suficient un calendar de postări bine pus la punct, niște campanii programate și două-trei ședințe de brainstorming pe lună. Astăzi, trebuie să fii cu un ochi pe trenduri, cu altul pe TikTok, cu o ureche la pop culture și cu alta pe dezbaterile sociale și politice. Emoțiile publicului sunt volatile, iar consumatorii de publicitate nu vor să râdă, vor sens, impact, viralitate.
Totodată, e de notat faptul că interesul publicului nu poate fi câștigat doar prin umor sau estetică. În era în care brandurile sunt percepute ca actori culturali, momentul și mesajul devin la fel de importante ca forma. Nu mai vorbim doar despre „distracție” și „trenduri”, ci și despre implicare în subiecte cu miză reală, de la alegeri politice la mișcări sociale sau crize umanitare. A apărut o presiune ca brandurile (în special cele consacrate) să ia poziție. Dar odată cu oportunitatea vine și riscul: orice declarație poate polariza, orice absență poate fi interpretată, iar orice greșeală poate deveni virală.
Implicarea în subiectele dezbăture public vine la pachet și cu un risc serios de eroziune a autenticității. Un mesaj prost calibrat poate părea oportunist, ipocrit. Un brand care a ignorat zeci de ani temele sensibile nu poate deveni peste noapte vocea unei revoluții. Însă a sta deoparte la infinit într-o lume care ia non-stop poziție înseamnă să te marginalizezi gradual.
Pentru agențiile de marketing, vremurile sunt departe de a fi confortabile. Nu mai este suficient un calendar de postări bine pus la punct, niște campanii programate și două-trei ședințe de brainstorming pe lună. Astăzi, trebuie să fii cu un ochi pe trenduri, cu altul pe TikTok, cu o ureche la pop culture și cu alta pe dezbaterile sociale și politice. Emoțiile publicului sunt volatile, iar consumatorii de publicitate nu vor să râdă, vor sens, impact, viralitate.
{{ brizy_dc_global_blocks position=’bottom’ }}
